Rostopasca este recomandata ca remediu in peste 147 de afectiuni

Vracii o culegeau numai in Ziua Crucii iar romanii spuneau ca are o forta de vindecare egala cu cea a Soarelui, de aici si denumirea din popor Minunea Cerului.
Rostopasca este recomandata ca remediu in peste 147 de afectiuni, de la dermatoze banale, la temutul cancer sau la infectiile virale, inca imposibil de tratat cu medicamentele actuale.
Preparatele pe baza de rostopasca au efecte vasodilatatoare, antispastice, analgezice si stimuleaza secretiile digestive. Extern, are actiune: antiseptica, antibacteriana, regeneranta, cicatrizanta, antitumorala.
Indicatii terapeutice
Rostopasca este recomandata in terapia naturista a afectiunilor hepatice, in procesul de cicatrizare a unor boli de piele, negi, in cazurile de icter, constipatie, reumatism etc.
Spasmele digestive – sunt eficient combatute de catre tinctura de rostopasca, din care se iau cate 3-4 lingurite pe zi. Tratamentul se face simptomatic, de cate ori apar spasme, anumite substante conttnute de aceasta planta (alcaloizi) relaxand prompt musculatura neteda a tubului digestiv.
Dischinezia biliara – un grup de cercetatori romani, condusi de dr. Hriscu A., a demonstrat efectele exceptionale ale rostopascai in combaterea tulburarilor biliare, inclusiv a dischineziei. Se administreaza pulberea, cate un varf de cutit luat de trei ori pe zi, la orele 8, 13 si 19. Acest tratament se face vreme de 30 de zile, urmate de 10 zile de pauza, dupa care se poate relua. Are o eficienta greu de egalat de orice medicament de sinteza. Tratamentul este foarte eficient si pentru prevenirea litiazei biliare.
Indigestia si dispepsia – conform cercetarilor medicului german J.C. Bauman, nu exista medicament mai eficient ca rostopasca in tratarea problemelor legate de digestie. Jumatate de lingurita de tinctura de rostopasca, administrata de 4 ori pe zi, diminueaza senzatia de greata, stimuleaza puternic producerea de sucuri gastrice si de bila, elimina starea de disconfort, de greutate in stomac, ce apare in cazul indigestiei. Fiecare doza de rostopasca se ia cu 10 minute inainte de masa. Se tin cure de cate 3 saptamani.
Migrena biliara, migrena in general – se ia o lingurita rasa de pulbere de rostopasca pe stomacul gol, in doza unica, pentru 24 de ore. Efectele sunt de-a dreptul spectaculoase: in mai putin de o ora, bila este drenata, durerile de cap si senzatia de greata dispar, la fel ca si sensibilitatea excesiva la zgomote, la lumina si la mirosuri. Tratamentul se face ocazional, atunci cand apar durerile de cap si celelalte simptome specifice migrenei.
Pancreatita- iata o reteta care face adevarate minuni in aceasta afectiune periculoasa si greu de tratat: cinci grame de rostopasca uscata si maruntita se oparesc cu un litru de apa clocotita si se lasa sa se infuzeze 12 ore, intr-un vas smaltuit (extractul nu trebuie sa intre in contact cu metale). Ideal este sa se prepare infuzia la ora sase seara si sa se strecoare la sase dimineata, cand se mai adauga 200 de grame de miere de salcam sau poliflora (nu de alt soi) si se amesteca bine. Se ia o lingura din acest preparat, din ora in ora, inainte sau dupa ce mancam. Dupa 2 luni de tratament, simptomele bolii dispar.
Boli de ficat- ceea ce medicina populara stie dintotdeauna, a fost confirmat si pe cale stiintifica: rostopasca este un extraordinar stimulent al functiei hepatice. Se administreaza sub forma de pulbere, cate un varf de cutit (aproximativ 0,5 grame) de 4 ori pe zi, in cure de 21 de zile, cu 7-10 zile de pauza. Este un remediu excelent, pentru persoanele cu afectiuni ale ficatului aparute in urma intoxicatiilor si a otravirilor, a infectiilor cu virusul hepatitei.
Herpesul bucal si herpesul genital – se combat eficient, atat intern, cat si extern, cu ajutorul tincturii de rostopasca. Intern, se administreaza cate o lingurita de tinctura de trei ori pe zi in cure de 12 zile. Pentru utilizarea externa, se combina tinctura de rostopasca, in proportii egale, cu tinctura de propolis, si se aplica prin picurare (nu prin tamponare cu vata) pe zona afectata, de 4-6 ori pe zi. Efectele sunt rapide si de durata.
Cancerul – rostopasca este pe cale sa provoace o puternica disputa in lumea specialistilor, legata de tratarea bolii canceroase. De “vina” sunt cercetatorii din spatiul ex-sovietic, care au studiat efectele rostopascai asupra cancerului vreme de mai multe decenii si au creat chiar un medicament de semi-sinteza, derivat din ea: “Ukrain”. Din cercetarile lor rezulta ca sucul de rostopasca aplicat pe zonele afectate de cancerul de piele, dar si pe tumorile exteriorizate, face adevarate minuni, in timp ce pulberea administrata intern amelioreaza starea bolnavilor de cancer. Se ia un sfert de lingurita de pulbere de rostopasca de 4 ori pe zi, in cure de doua luni, cu 3 saptamani de pauza. Este un remediu cu efecte imunomodulatoare certe (ajuta la distrugerea celulelor maligne de catre sistemul imunitar) si cu o posibila actiune citostatica directa. Conform cercetatorilor rusi si ucraineni, substantele active din rostopasca sunt eficiente in cancerul pancreatic, ovarian, faringian, ano-rectal, de colon, de san, de ficat.p Hepatita virala – fitoterapeutul francez Maurice Messegue a tratat foarte eficient aceasta boala, intr-un mod mai putin obisnuit: cu bai cu infuzie combinata de rostopasca. In fiecare seara, se fac bai de maini si de picioare cu apa fierbinte, in care se pun 1-2 litri de infuzie combinata de rostopasca. Se tine fiecare membru vreme de 15 minute in baie, apoi se tamponeaza usor cu un prosop (nu se clateste si nu se sterge). Este un tratament bland si eficient, prin care principiile active ale plantei sunt preluate de catre circulatia sanguina periferica si sunt transportate in ficat, unde isi exercita actiunea terapeutica.

Apa de mare vindeca rapid acneea

Căldura te-a vlăguit de tot şi te simţi din ce în mai lipsit de poftă de viaţă? Nu te îngrijora! Câteva zile de concediu la mare te vor ajuta să-ţi recapeţi starea de bine.

Şi totuşi, înainte de a petrece câteva zile pe litoral, trebuie să ai în vedere câteva lucruri.

Cura heliomarină este contraindicată dacă ai suferit, în ultimul timp, o intervenţie chirurgicală serioasă, dacă ai probleme cu inima, ai anemie, insuficienţă renală sau hipertiroidism.

Valurile stimulează circulaţia sângelui

Suferi de sindromul mâinilor şi picioarelor reci? Niciun re­mediu nu funcţionează mai bine ca terapia cu valuri (aceasta ajută circulaţia peri­ferică).

Curenţii marini, care an­trenează apa, acţio­nea­ză ca un masaj fin asupra muş­­chi­lor şi a vaselor de sânge, tonifi­cân­du-i.

În zi­lele când nu sunt valuri foar­te mari, poţi face jogging timp de 10-20 de minute, prin apă (aceasta nu trebuie să depăşească genun­chii).

Pro­­­­cedura în­lătură chiar şi celulita. Mai mult, specialiştii afir­mă că marea îi linişteşte pe nevrotici.

Astfel, 10-15 minute zil­nice de ex­punere la valurile mării acţionează ca un sedativ.

Apa de mare vindecă acneea

Tot la mare te vindeci de acnee. Atât soarele, cât şi apa salină cicatrizează şi vindecă urmele coşurilor. Cum?

Particulele fine de nisip sunt abrazive şi regenerează pielea, înlăturând celulele moarte, iar sarea reglează sebuumul, prevenind apariţia altor coşuri (­acţionează ca un antiseptic şi un antiinflamator la nivelul pielii).

În plus, la recomandarea dermatologului, mai poţi urma un tratament special cu apă de mare, dacă suferi de eczemă sau de dermatoză.

Ganoderma, cea mai populara ciuperca din lume

Ganoderma(reishi), cea mai populara ciuperca din lume, este o ciuperca a carei denumire latina este Ganoderma lucidum. Ea este originara din China, cunoscuta de mii de ani in Extremul Orient pentru proprietatile terapeutice.

Ciuperca creste in padurile de artar in zonele cu caldura si umiditate. Se foloseste in bucatarie la preparatele cu orez sau la supe. Spectaculos este insa faptul ca acesta ciuperca, poate produce ameliorari uimitoare in bolile provocate de radiatii, datorita substantelor amare continute. Pe langa aceste substante, Ganoderma mai contine polizaharide, seleniu si germaniu organic, acestea conferindu-i ciupercii proprietati antimutagene si anticancerigene de-a dreptul spectaculoase. Se mai numeste si “Ciuperca nemuririi”. In terapie se utilizeaza Ganoderma rosie.

Ce trateaza Ganoderma?

In general, este recomandata ca un adaptogen, modulator imunitar si tonic general. Ganoderma rosie este foarte utilizata in boli precum: anxietatea, hipertensiunea arteriala, bronsita, astmul, insomnia, hepatita.

Consumul regulat de Ganoderma, poate imbunatati sistemul imunitar al organismului si circulatia sanguina, avand astfel o sanatate mai buna.

Tratament

Tratamentul cu ganoderma se face pe o perioada de 60 de zile, timp in care se foloseste extractul sub forma de comprimate. Zilnic se iau 4-6 comprimate(fiecare comprimat continand 450mg extract), pe stomacul gol, cu 15 minute inainte de mese. Tratamentul mentine celulele normale, impiedicand formarea de ADN si ARN in celulele tumorale, incetinind foarte mult inmultirea acestora.

Papadia are efecte benefice asupra sanatatii ficatului

Papadia contine vitaminele A, B1, C, E si D, potasiu, calciu, fier, magneziu, zinc. Planta are efecte benefice asupa sanatatii ficatului si a bilei, datorita substantelor pe care le contine. Papadia stimuleaza activitatea stomacului, a ficatului si a bilei. Totodata, are un efect diuretic, ajutand organismul sa elimine toxinele. Pentru stimularea ficatului si a rinichilor, consuma ceai de papadie. Toarna o cana de apa clocotita peste 2 lingurite de papadie. Lasa la infuzat 15 minute, apoi strecoara amestecul. Bea 2 cani pe zi timp de 6 saptamani.

Curata organismul de toxine

Papadia curata sangele, ficatul si colonul de toxinele acumulate in timp. Pentru detoxificarea organismului consuma o salata de papadie cel putin o data pe saptamana. Pentru salata foloseste frunzele si tijele plantei. Asezoneaza salata cu ulei, otet sau zeama de lamaie. Frunzele trebuie culese de la plantele neinflorite, deoarece dupa inflorire frunzele capata un gust amarui.

Reduce durerile reumatice

Tratamentul pe baza de ceai de papadie purifica organismul si reduce durerile reumatice. De asemenea, pacientii cu reumatism ar trebui sa incerce impachetarile cu radacina de papadie aplicate pe incheieturile dureroase. Fierbe in 200 ml de apa clocotita 3 linguri de radacina de papadie, timp de 5 minute. Zdrobeste apoi radacinile pana obtii o pasta. Intinde pasta pe o bucata de panza si aplica pe incheietura care te doare. Acopera cu un prosop.

Amelioreaza durerile

Pulberea de papadie este benefica persoanelor care sufera de hepatita, ciroza, calculi biliari, colesterol, icter, boli ale pielii. Consuma de 4 ori pe zi cate o lingura rasa de publere de papadie si se tine sub limba timp de 15 minute , dupa care se inghite cu apa. Se recomanda dupa 15 minute sa mananci. Aceasta cura se tine 3-4 luni.

Urzica vie planta medicinala care elimina toxinele din organism

Urzica vie este valoroasă, în egală măsură, ca plantă comestibilă şi ca plantă medicinală. De aceea, terapeuţii apreciază că milenara urzică este remediu dovedit pentru bolile de inimă, de rinichi şi diabet, contribuind la eliminarea toxinele din organism.

„Urzica te muşcă, dar te şi vindecă", spune o vorbă din popor. De 2000 de ani, planta care este răspândită pe toate continentele, este folosită ca leac pentru cele mai grave afecţiuni. Urzica are o concentraţie mare de carotenoide (provitamina A) cu acţiune regeneratoare a pielii şi a mucoaselor, de vitamine precum B2, C, K, de acizi (folic şi pantotenic), de flavonoizi, taninuri, uleiuri volatile, substanţe renumite pentru efectul tonic, cicatrizant şi antiinflamator.
În Brazilia, de exemplu, este folosită ca leac pentru diabetici; în Cuba, urzica este recomandată în caz de insuficienţă renală, de răni sau de arsuri; în Mexic, planta pişcătoare tratează afecţiuni ale pielii şi febra; în Peru, aceasta şi-a câştigat reputaţia de calmant pentru astm, pentru ulcer, pentru dureri musculare şi artritice; în schimb, în Venezuela, terapeuţii tratează cu urzică bolile venerice, afecţiunile febrile şi rănile deschise.
În ţara noastră, urzica se foloseşte în tratamentul a peste 80 de boli."
.
Scade glicemia
În lume, diabetul face tot mai multe victime. Datorită terapiei cu urzici, bolnavii de diabet pot duce o viaţă normală. Nivelul crescut al glucozei în sânge se datorează incapacităţii pancreasului de a secreta suficientă insulină, substanţă necesară metabolismului grăsimilor, carbohidraţilor şi a proteinelor. Creşterea glicemiei peste valorile normale (nivelul normal al glucozei trebuie să fie de 80-120 mg/ 100 ml de sânge) contribuie la apariţia diabetului.
O cură de trei luni, cu suc proaspăt de urzici (câte două linguri administrate dimineaţa, înainte de micul dejun), contribuie la scăderea glicemiei, aşa cum arată studiile repetate pe această temă.
Leac pentru afecţiunile cardiace
Specialiştii au demonstrat că urzica este un leac dovedit în combaterea hipertensiunii arteriale şi a tahicardiilor. În aceste caz, se recomandă infuzia şi tinctura de urzică. Infuzia se prepară dintr-o linguriţă cu vârf de urzică uscată care se opăreşte cu 250 ml de apă clocotită, iar după două minute se strecoară. Se consumă câte trei căni de infuzie de urzici pe zi, timp de o lună. După o pauză de o săptămână, cura se poate repeta.
Urzica, un hemostatic renumit
Mai mult, planta este şi un bun hemostatic şi poate să oprească sângerările nazale şi gingivale (se bea câte o lingură de tinctură diluată în puţină apă plată sau în ceai de tei, de trei-patru ori pe zi.)
Este un bun depurativ
Preparatele din urzică (infuzia, decoctul, tinctura şi maceratul) ajută la eliminarea abundentă a acidului uric din ţesuturi. Datorită acţiunii diuretice, decoctul de urzici este indicat în tratamentul unor afecţiuni frecvente: reumatismul, guta şi litiaza renală.
Distruge viermii intestinali

Decoctul de urzică distruge viermii intestinali. Se consumă câte două căni de decoct pe zi, timp de 10 zile. Pentru copii, terapia se repetă periodic, la un interval de două luni.
Stimulează metabolismul
Urzica stimulează metabolismul, secreţia bilei, secreţia pancreatică şi intestinală (se recomandă decoctul din frunze; zilnic se bea câte o cană un interval de 21 de zile pe lună.
Este tonic capilar
În paralel cu consumul decoctului, de recomandă şi frecţiile cu tinctură, un renumit tonic capilar care combate şi mătreaţa. (Se fac frecţii cu o lingură de tinctură diluată în 100 ml de apă sau se clăteşte părul cu decoct, după spălarea acestuia, măcar de două ori pe săptămână).
Combate multiplicarea bacteriilor
Urzica acţionează împotriva bacteriilor, stopând multiplicarea lor. În bronşite şi astm, urzica fluidifică secreţiile bronşice şi favorizează expectoraţia (în acest caz se recomandă tinctura, câte două linguri pe zi, diluate în apă plată).
În terapii se folosesc frunzele tinere
Deoarece urzicile conţin şi o toxină urticantă, care înţeapă, de la urzici se folosesc doar frunzele tinere.
Planta matură, care înţeapă, combate circulaţia periferică deficitară şi nevralgia sciatică (prin urzicarea zonelor afectate de boală).

Beneficii în pleurezie
Sucul de urzică amestecat cu miere (în părţi egale) tratează pleurezia şi bolile de plămâni. Totodată, planta este un puternic diuretic atunci când se foloseşte sub formă de macerat ( se macerează un pumn de urzici în 500 ml de vin dulce).
Reţetele săptămânii
Decoctul de urzică
Cum se prepară, cum se administrează
Decoctul se prepară din două linguri de frunze de urzică mărunţite care se fierb, timp de cinci minute, la foc mic, în 300 ml de apă. Zilnic se consumă câte o cană, timp de două săptămâni. În schimb, decoctul preparat din rădăcină de urzică (în locul frunzelor se folosesc două linguri de rădăcină) este indicat în tratamentul constipaţiei şi se bea zilnic câte o cană, un interval de 14-18 zile pe lună.
Pastă din seminţe, remediu pentru tusea rebelă
Pentru calmarea colicilor, dar şi a tusei rebele, pasta preparată din seminţe de urzică amestecată cu miere şi apă ( în cantităţi egale)s-a dovedit un remediu excelent pentru colici şi pentru tusea rebelă.
Urzica-moartă tratează bolile genitale
Urzica moartă se înrudeşte cu populara verdeaţă, cunoscută cu numele de urzica vie. În scop terapeutic, de la urzica moartă se folosesc doar florile, care au efecte depurative, emoliente, astringente, antidiareice şi sedative.
„ Urzica-moartă conţine mucilagii, flavonoizi, ulei volatil, săruri de potasiu şi este un excelent depurativ. Mai mult, specialiştii susţin că o cură cu ceaiuri de urzică-moartă este un remediu excelent indicat în tulburări gastro-intestinale, în afecţiuni repiratorii (bronşită) şi ale aparatului urinar. În acelaşi timp, bolnavii de prostată pot conta pe eficienţa tratamentului cu această plantă. De asemenea, urzica-moartă tratează problemele genitale (leucoreea şi dismenoreea)", precizează Eugen Giurgiu, doctor în biochimie cu competenţe în fitoterapie şi nutriţie.
Reţetele săptămânii
Cum se prepară, cum se administrează
Infuzia: Se prepară dintr-o linguriţă de plantă (flori şi frunze) care se infuzează într-o cană cu apă clocotită, timp de zece minute. Ca depurativ, se recomandă un consum zilnic de câte trei căni de infuzie, un interval de 18 zile.
Tinctura: Zece linguri de flori de urzică-moartă se macerează în 500 ml de ţuică timp de două săptămâni, după care se filtrează şi se păstrează în sticluţe mici, închise la culoare. Pentru afecţiunile respiratorii, digestive sau pentru afecţiunile genitale se administrează câte zece picături pe zi, diluate în puţin ceai. Cura trebuie urmată cel puţin două săptămâni.

Sucul de urzica este remediul perfect pentru reglarea tensiunii arteriale

Dacă ai diabet, este recomandat să bei un ceai de rădăcină de urzici

Ceaiul de rădăcină de urzică ajută la reglarea glicemiei. Rădăcina mărunțită a urzicii se pune în apă înainte să te culci şi se lasă pană dimineață. A doua zi, lasă infuzia să fiarbă timp de 5 minute și seveşte ceaiul după alte 10 minute.

Urzica tratează alergiile și astmul

Dacă suferi de astm sau de diverse alergii, profită de proprietățile imunoreglatoare ale sucului de urzică,

band zilnic două pahare înainte de masă timp de o lună de zile. La fel de bine, ia o linguriță de 4 ori pe zi de pulbere de urzică (macină planta uscată).

Urzicile au grijă de tractul tău urinar

Urzica îmbunătățeşte capacitatea rinichilor de a excreta acid uric, tonifiindu-i și ajutandu-i să reziste împotriva infecțiilor. Această plantă are proprietăți diuretice, eliberand astfel toxinele prin urinare. Chiar și persoanele care suferă de pietre la rinichi au de caștigat dacă aleg să consume urzici.

Urzica îți sare în ajutor în situațiile de hipertensiune

Sucul de urzică este remediul perfect pentru reglarea tensiunii arteriale, dar și pentru a-ți proteja vasele de sange împotriva aterosclerozei. Prepară sucul de urzică din frunze proaspăt culese și apă, mixandu-le în blender.

Tratează-ți afecțiunile reumatice cu ajutorul urzicilor

Datorită efectelor antiinflamatorii articulare ale urzicii, este indicat sa bei timp de o lună o cană de ceai de urzici de 3 ori pe zi, înainte de masă. Pentru a pregăti acest ceai, opărește o linguriţă de urzică uscată în 250 ml de apă.

Drojdia de bere regleaza colesterolul si tensiunea

Stimuleaza imunitatea

Racelile si bolile infectioase se trateaza eficient cu drojdie de bere. Timp de trei saptamani, bolnavii trebuie sa ia zilnic cate 3 lingurite de drojdie proaspata.

Vitaminele si mineralele, în frunte cu seleniul, îsi fac „datoria”: întaresc imunitatea si scurteaza perioada de convalescenta. Hepatitele virale A, B si C sunt si ele tinute bine sub control cu ajutorul unui tratament similar. 

Tonice pentru sistemul nervos

Terapia cu drojdie de bere are efect revigorant asupra sistemului nervos, combatand depresiile si tulburarile psihice.

Si în alte afectiuni grave, precum Parkinson si Alzheimer, se recomanda o cura de doua saptamani: cate 4 lingurite pe zi. In amestec cu mierea de albine, creste puterea de concentrare.

Regleaza colesterolul si tensiunea

Consumul de drojdie de bere scade nivelul colesterolului „rau“ si combate hipertensiunea, doi dintre factorii majori implicati în aparitia bolilor de inima. Bolnavii cardiaci trebuie sa consume periodic suplimente alimentare pe baza de drojdie de bere.

Doza zilnica pentru un adult este de 3 lingurite de drojdie de bere, care se administreaza pe stomacul gol, dimineata, la pranz si seara.

Cura cu drojdie de bere este indicata si persoanelor anemice, dar si celor care au probleme de asimilare a mineralelor, în special magneziu si calciu.

In acest caz, cura trebuie sa dureze 21 de zile (3 linguri pe zi, înaintea meselor principale). Mai mult, terapia regleaza si tulburarile de coagulare a sangelui. 

Combate obezitatea

Obezitatea se trateaza si ea cu ajutorul acestui remediu natural. Persoanele care vor sa slabeasca pot urma o cura cu drojdie de bere: cate trei lingurite pe zi, luate pe stomacul gol, timp de 20 de zile pe luna.

Cromul continut de drojdia de bere scade pofta de mancare si nevoia de dulce, de aceea drojdia este benefica si persoanelor cu diabet. 

Ajuta în tratamentele anticancer

Diverse studii au dovedit ca drojdia de bere este benefica în tratamentul tumorilor maligne. La bolnavii care au urmat un tratament cu citostatice si au primit simultan si drojdie de bere (6 lingurite pe zi), iradierea nu a avut efecte secundare atat de puternice ca la bolnavii care nu au luat drojdie în timpul tratamentului clasic.

Aceasta este concluzia unor medici din München, care au observat aceste efecte benefice în tratamentele împotriva cance-rului timp de 15 ani.

Trateaza psoriazisul

Cura cu drojdie de bere este eficienta si în tratarea psoriazisului. In acest sens, se face o cura de 30 de zile (3 lingurite pe zi).

Efectele benefice se constata imediat la nivelul pielii, daca marim doza la 4 lingurite pe zi.

Efecte pe categorii de varsta

Beneficiile drojdiei se remarca si în stimularea procesului de crestere la copii, avand un rol important în consolidarea oaselor. Doza pentru copiii cu varste cuprinse între 8 si 14 ani este de doua lingurite pe zi, timp de 21 de zile pe luna.

La adolescenti, curele cu drojdie constau în administrarea a cate doua lingurite timp de 10 zile pe luna. Drojdia de bere ajuta la dezvoltarea intelectului si combate instabilitatea emotionala cauzata de „bombardamentul” hormonal.

La adulti, acest „leac“ sustine efortul fizic si intelectual si este un minunat remediu antistres (cate o lingura pe zi, luata vreme de 10 zile pe luna).

La varstnici, terapia cu drojdie de bere (cate doua linguri pe zi) ajuta în lupta cu bolile degenerative.

Variante de administrare

Drojdia se poate consuma în amestec cu sucuri de fructe si de legume, dar si cu miere de albine, în functie de preferintele fiecaruia. In amestec cu diferite ceaiuri de afin, de chimen sau de anason, drojdia combate balonarile.

Ceapa are efecte benefice pentru sanatate

Ceapa face parte din familia Allium si este bogata in sulfuri care sunt responsabile pentru mirosul usor de recunoscut.

In ciuda mirosului, aceste componente ale cepei au numeroase efecte benefice pentru sanatate.
Beneficii cardiovasculare
Exista dovezi care sustin ca substantele care se gasesc in ceapa au actiune anti-coagulanta si previn cheagurile de sange nedorite. De asemenea, scad nivelul colesterolului si trigliceridelor din sange si imbunatatesc functia de membrana din celulele rosii de sange. Cu alte cuvinte, consumul de ceapa previne atacul de cord.
Beneficii pentru oase si tesutul conjunctiv
Studiile demonstreaza ca ceapa ajuta la cresterea densitatii osoase, avand efecte benefice la femeile aflate la varsta menopauzei. In plus, exista dovezi ca femeile in varsta isi reduc riscul de fracturi de sold daca mananca ceapa zilnic.
Beneficii anti-inflamatorii
O molecula unica aflata in portiunea bulbara a cepei inhiba actiunea celulelor macrofage - celule albe care joaca un rol important in imunitate si care declanseaza mecanisme de aparare ce au raspunsuri inflamatorii la scara larga in organism. Antioxidantii din ceapa iti ofera surse anti-inflamatorii bune si impiedica oxidarea acizilor grasi in corpul tau.
Protejeaza impotriva cancerului
Ceapa scade riscul de cancer, chiar daca o consumi in cantitati moderate. Cancerul colorectal, laringeal si ovarian sunt tipurile de cancer al caror risc scade daca mananci ceapa in mod regulat.
Alte beneficii de sanatate
Ceapa ajuta la mentinerea in limite normale a nivelului de zahar din sange si ajuta la prevenirea infectiilor bacteriene.

Ce nu stiai despre salvie, planta miraculoasa

Salvia, cunoscută în popor sub numele de jaleş bun, şerlai, jai, jaie, cilve sau salcâm boieresc este una dintre cele mai folosite plante de pe mapamond. Salvia este un panaceu dovedit pentru că, de sute de ani, această plantă dăruieşte viaţă lungă consumatorilor.

Unii terapeuţi cred că denumirea salviei (Salvia officinalis) provine din latinescul „salvere"care înseamnă a salva. Puterea terapeutică a plantei se datorează substanţelor active care se regăsesc în compoziţia sa: uleiuri volatile, tanin, azotat de potasiu şi substanţe extrogene. Totodată, în frunzele proaspete, salvia depozitează cantităţi semnificative de vitamine: A, C şi B1.

Efectele preparatelor din salvie

Recomand folosirea salviei în tratamentul a numeroase afecţiuni interne şi externe: gută, diabet, abcese dentare, dischinezii biliare, refacerea tonusului psihic, atacuri de apoplexie, transpiraţii exagerate şi pentru frumuseţe.

Preparatele din salvie : infuzia, decoctul, vinul, pulberea, tinctura, oţetul şi uleiul esenţial au efecte antimicrobiene, antiinflamatoare, antiseptice şi depurative, contribuind şi la scăderea nivelului de zahăr din sânge.

Dezinfectează căile respiratorii

Salvia este bogată în subtanţe active cu rol antiseptic, antimicrobian şi antiinflamator. De aceea, infuzia de salvie vine în ajutorul persoanelor cu infecţii şi inflamaţii respiratorii, intestinale şi genito-urinare. Decoctul de salvie calmează tusea, desfundă nasul şi ameliorează durerile de gât. Totodată, substanţele active din compoziţia frunzelor de salvie reduc febra, calmează durerile musculare şi grăbesc eliminarea secreţiilor bronşice, simptome specifice gripei.

Revigorează memoria

În acelaşi timp, folosită consecvent, după recomandarea specialiştilor, salvia este un excelent medicament natural pentru revigorarea memoriei pe tot parcursul vieţii. În această privinţă, o serie de studii recente au confirmat observaţiile medicinei populare : salvia îmbunătăţeşte tonusul psihic, stimulează puterea de concentrare şi de memorare, fiind foarte utilă persoanelor suprasolicitate intelectual.

Bine de ştiut !

Salvia este contraindicată femeilor care alăptează, deoarece reduce şi chiar opreşte lactaţia.

O cană cu infuzie băută dimineaţa, înainte de micul dejun, previne transpiraţia!

De asemenea, preparatele din salvie nu se recomandă persoanelor bolnave de epilepsie.

Când sunt administrate riguros, leacurile de salvie confirmă proverbul: "Salvia salvează şi vindecă !"

Pentru a ameliora gustul infuziei şi decoctului, adăugaţi puţin suc de citrice.

Reţetele săptămânii

Cum se prepară, cum se administrează

Infuzia: Se prepară dintr-o linguriţă de plantă care se infuzează în 250 ml apă clocotită. După 10 minute, ceaiul se strecoară şi se bea neîndulcit. Zilnic, se consumă câte două căni.

Decoctul: Se prepară din două linguriţe rase de plantă uscată, fierte timp de cinci minute, în 250 ml de apă; această cantitate se bea, în etape, pe parcursul unei zile.

Oţetul de salvie: Se prepară din salvia de câmp astfel: se umple o sticlă cu florile acestei specii de salvie, iar deasupra se toarnă oţet de casă, încât florile să fie acoperite de lichid. Sticla o punem la soare sau lângă o sursă de căldură, timp de 14 zile, apoi strecurăm lichidul şi-l păstrăm la rece, în sticle închise la culoare. Cu acest oţet se asezonează salatele de crudităţi.

Pulberea : Planta bine uscată se mărunţeşte şi se macină în râşniţa de cafea. Se macină doar o cantitate de plantă pentru a se consuma timp de 14 zile ( pentru păstrarea efectelor terapeutice) şi se păstrează în locuri răcoroase în recipiente care se închid ermetic. După aceea, se prepară altă cantitate de pulbere. Pentru un efect rapid de revigorare a memoriei, se consumă câte o jumătate de linguriţă de trei ori pe zi, timp de o lună. După o pauză de trei săptămâni, tratamentul se poate repeta.

Tinctura: Se poate procura de la Plafar şi de la magazinele naturiste, dar se poate prepara şi în casă. Sticluţele închise ermetic se păstrează în locuri întuneoase şi răcoroase. Tinctura are un termen de valabilitate de doi ani de la data de recoltare a plantei.
Se administrează câte o lingură după mesele principale sau după sfatul specialistului.

Vinul de salvie : Într-un litru de vin natural alb se amestecă 100 g frunze de salvie şi se lasă la macerat timp de opt-zece zile, apoi se filtrează. Zilnic, se consumă câte patru linguri, după mesele principale. După zece zile de tratament, oboseala cronică dispare.

Uleiul esenţial: Are proprietăţi antiseptice, anticelulitice, antivirale şi cicatrizante, fiind recomandat în ameliorarea multor probleme de sănătate: afecţiuni virale, artrită, transpiraţii excesive.

Soia si spanacul ne feresc de bolile de inima

Plante si alimente care iti feresc inima de boli

Soia

Soia scade colesterolul, avand un continut sarac în grasimi saturate. Includeti-o în meniul zilnic, gatita sau sub forma de lapte sau iaurt!

 Spanacul

Contine luteina, acid folic, fibre si potasiu. Cu siguranta, inima ta va avea numai beneficii de pe urma lui. Fiecare masa care include legume precum spanacul, ardeiul sau broccoli scade riscul de boli cardiovasculare.

Uleiul de masline

Grasimile monosaturate din uleiul de masline au afecte benefice asupra inimii. Cele mai bune sunt uleiurile virgine sau extravirgine, superioare calitativ – mai putin procesate. Poate fi folosit în loc de unt la gatit sau chiar la prepararea unor sendvisuri delicioase.

 

Alunele

Migdalele, fisticul, alunele de padure, caju, nucile… toate varietatile sunt o sursa importanta de acizi grasi, similari celor din uleiul de masline, favorabili bunei functionari a aparatului cardiovascular.

 Ovazul

Ovazul este bogat în acizi grasi omega 3, potasiu si acid folic. Cu un continut crescut de fibre, micsoreaza nivelul colesterolului rau si mentine arterele sanatoase. Perfect pentru micul dejun!

 Merele

Cu un continut important de fibre, magneziu si vitaminele A, B si C, dar si puternice calitati antioxidante, merele consumate frecvent vor tine doctorul departe.

Ce sunt arsurile retrosternale

Ce sunt arsurile retrosternale
Refluxul gastro-esofagian este o iritatie a esofagului determinata de secretiile acide ale stomacului, care refluxeaza din stomac in portiunea inferioara a esofagului. Atunci cand inghitim alimentele trec in jos la nivelul gatului, strabat esofagul (un canal muscular care face legatura dintre cavitatea bucala si stomac) si ajunge astfel in stomac. In conditii normale, la intrarea in stomac exista o valva musculara numita sfincter esofagian inferior, care deschide alimentelor accesul spre stomac, dar si eliminarea gazelor prin bine cunoscuta ragaiala. In conditii de repaus alimentar, aceasta valva ramane insa inchisa.
Odata ce alimentele ajung in stomac, acesta incepe sa secrete o serie de substante, indeosebi acide care au rol major in digestia gastrica. Daca valva mentionata ramane deschisa in acest moment sau daca nu se inchide bine acidul din stomac refluxeazasau se prelinge in susspre esofag pe care il va irita si va produse astfel senzatia de arsura situata retrostenal (in spatele sernului).
Cauze ale arsurilor retrosternale
Anumite stiluri de viata si unii factori alimentari si de dieta pot contribui la aparitia arsurilor retrosternaleprin relaxarea sfincterului, prin cresterea presiunii din stomac, situatie care se va rasfrange catre supapa, fortandu-i deschiderea si prin modificarea esofagului care devine mai sensibil la sucurile gastrice.
Principalii factorii cu implicatii directe in producerea arsurilor retrosternale sunt:
- obiceiuri alimentare
- consumul de cantitati mari de alimente la o masa
- consumul exagerat al unor anumite alimente cum ar fi: ceapa,ciocolata, produse care contin menta, alimente bogate in grasimi, sau foarte condimentate, usturoiul, rosiile si produsele bazate pe rosii.
- consumul anumitor bauturi :sucuri din citrice, alcoolul, bauturile cu cofeina si cele carbonate
- mancatul imediat inainte de culcare
- greutatea corporala mai mare
- fumatul
- purtarea de haine sau de curea (centura) prea stranse
- dormitul cu capul prea jos
- stresul
- sarcina
Ce putem face:
- Nu mergeti la culcare cu stomacul plin. Mancati ultima masa de seara cu cel putin 2-3 ore inainte de culcare pentru a-i da timp stomacului sa-si dilueze secretiileprin amestecul cu alimente ingerate
- Nu mancati prea mult odata. Scadeti marimea portiilor
- Mancati incet! Nu va grabiti! Incercati sa punefi furculita jos intre 2 imbucaturi
- Purtati haine largi care sa nu stranga abdomenul
- Nu mai fumati! Nicotina, una dintre componentele cele mai importante ale tigarilor, slabeste tonusul muscular al sfincterului esofagian si favorizeaza astfel refluxul

Ienuparul, remediu pentru multe boli

Încă din Evul Mediu, ienupărul a fost considerat un panaceu. Sfânta Hildegard , o erudită care a trăit în secolul al XII-lea, a lăsat posterităţii opere literare, de muzică clasică, dar şi studii inedite despre eficienţa plantelor medicinale.

Ea recomanda terapia cu ienupăr în „combaterea durerilor de cap, în tratamentul bolilor de rinichi, de vezică, de plămâni, de ficat". În opinia sa, susţinută mai târziu şi de alţi fitoterapeuţi, ienuperul era şi un leac care combate ciuma şi alte epidemii cumplite din vremea aceea.
Celţii, un popor numeros, a cărui trecere prin Europa a atras atenţia romanilor şi a grecilor, îndeosebi din cauza dârzeniei şi iscusinţei lor în a se apăra, foloseau în ajunul bătăliilor cu duşmanii o băutură preparată din boabe de ienuper prăjite care le alunga somnul.
Tibetanii folosesc de secole boabele de ienupăr, pe care le ard ca pe tămâie, convinşi fiind că aroma degajată de boabele plantei alungă spiritele rele. În timp, ei au constatat că uleiul conţinut de boabele ienupărului este un leac miraculos pentru bolile de plămâni.
Fitoterapeutul francez Eric Favre apreciază această plantă pentru proprietăţile sale diuretice şi deputative. În acelaşi timp, terapeutul francez recomanda în cărţile lui de specialitate folosirea ienupărului în caz de lumbago, în tratamentul afecţiunilor circulatorii şi în retenţia de apă.
Fitoterapeuţii europeni recomandă ienupărul ca pe un remediu dovedit într-o varietate de afecţiuni: balonări abdominale, bronşite acute şi cronice, diabet, ateroscleroză, boli ale căilor urinare, precum cistitele şi uretritele.
De asemenea, afecţiunile reumatice şi guta se tratează cu succes cu ajutorul decoctului combinat din boabe de ienupăr, datorită puternicului său efect depurativ şi aniinflamator.
Ienupărul este un arbust care creşte în locurile stâncoase şi pe păşunile din zonele montane. Frunzele sale sunt veşnic verzi şi de aceea ienupărul poate fi identificat cu uşurinţă. Fructele sale se aseamănă ca formă cu boabele de mazăre, dar au culoarea purpurei atunci când sunt coapte. În popor, planta are mai multe denumiri:brădişor, cetenă, jnep, turtel, zeleţ.
Cum se prepară, cum se administrează
Infuzia de ienupăr: Se prepară din două linguriţe de fructe la 200 ml de apă clocotită. Ceaiul se infuzează timp de 15 minute, apoi se poate bea pe parcursul unei zile.
Medicul poate să recomande administrarea infuziei, în funcţie de dureri (de obicei, câte trei-patru linguri pe zi, între mese).
Decoctul combinat
Se prepară prin macerare din trei-patru linguriţe de boabe mărunţite în 0,5 litri de apă timp de zece ore, apoi extractul se filtrează şi se lasă deoparte. După aceea, planta rămasă după filtrare se fierbe din nou în 0,5 litri de apă, timp de cinci minute. După ce se răceşte, extractul se filtrează. La final, se amestecă cele două extracte şi se obţine aproximativ un litru de decoct combinat de ienupăr. Se administrează câte 2-3 căni pe zi.
Tinctura de ienuper
Se poate prepara şi în casă în felul următor: 20 g plantă se macerează, timp de 8 zile, în 1oo ml alcool. Din această tinctură se administrează câte 20-25 de picături de 2-3 ori pe zi. Tinctura are un puternic efect diuretic şi este considerată cel mai eficient antiseptic depurativ dintre plantele medicinale folosite în ţara noastră. Este important să se evite supradozările pentru a proteja iritarea căilor urinare, urmate de hematurie.

Ouale de prepelita au de trei ori mai multe vitamine decat ouale de gaina

Desi sunt mai mici decat ouale de gaina, cele de prepelita au o valoare nutrittionala de patru ori mai mare, contin numeroase vitamine si minerale si colesterol "bun".

Ouale de prepelita, cocktail de vitamine

Au de aproape trei ori mai multa vitamina B1 decat ouale de gaina, de doua ori mai multa vitamina A si B2 si de cinci ori mai mult fier si potasiu. Potentialul lor alergenic este mai mic. Consumul regulat de oua de prepelita ajuta la tratarea mai multor afectiuni: 

- sunt excelente impotriva problemelor tractului digestiv si a ulcerului;

- stimuleaza sistemul imunitar;

- imbunatatesc memoria si ajuta la buna functionare a sistemului nervos;

- combat anemia;

- ajuta la evacuarea toxinelor si a metalelor grele din sange;

- provoaca eliminarea si previn aparitia pietrelor localizate in rinichi sau vezica biliara;

- in medicina traditionala chineza sunt folosite pentru tratarea tuberculozei, astmului bronsic si a diabetului;

- copiii care consuma in mod regluat oua de prepelita au mai putine boli infectioase;

- in cazul barbatilor, stimuleaza potenta.

Ouale de prepelita se consuma cu moderatie

Daca ai o sursa sigura, consuma galbenusurile crude, dupa ce ai spalat ouale in apa fierbinte pentru a indeparta eventualele bacterii aflate pe coaja, care, dupa spargere, pot ajunge in farfuria ta. Daca nu iti place gustul, poti sa le amesteci cu miere sau cu suc proaspat de grepfrut sau portocala. Cu tot cu albus se consuma doar fierte. Poti manca astfel trei pana la cinci oua in fiecare dimineata, pentru a avea un sistem imunitar bun si a imbunatati metabolismul. Daca le mananci zi de zi, nu trebuie sa faci asta pentru mai mult de 50 de zile, dupa care trebuie sa iei o pauza de cateva saptamani. In perioada in care consumi oua de prepelita, renunta la cafea si alcool si mananca alimente mai usoare, fara grasimi.

Oua de prepelita vs. oua de gaina

"Principalul avantaj al oualor de prepelita fata de cele de gaina este concentratia mai mare de proteine, vitamine B, fier si potasiu. Cantitatea de colesterol este comparabila. Datorita nutrientilor pe care ii contin, aceste oua se pot introduce in regimul alimentar al convalescentilor, persoanelor in varsta, anemicilor, in perioadele de solicitare intensa la sportivii de performanta, perioade de examene. De asemenea, se poate incerca in cazul celor cu alergie la oua de gaina. Din punctul meu de vedere, ar fi suficiente patru-cinci oua pe zi, adica echivalentul unui ou de gaina. Eu le consider doar un aliment si nu le pot recomanda sub forma de «cure» si in niciun caz in cantitati exagerate."

Sfecla rosie foarte bogata in vitamine si minerale

I se poate spune, pe buna dreptate, o bomba cu energie. Este atat de sanatoasa, încat ea singura, consumata proaspata, sub forma de suc ori în salate care de care mai gustoase, poate tine departe o multime de boli.

Intareste imunitatea

Pe timpul iernii, organismul este supus permanent atacului diverselor forme de virus gripal si nu numai. Pentru o protectie eficienta, este indicat sa avem o alimentatie echilibrata, bogata în vitamine si minerale. Iar sfecla-rosie contine din belsug tot ce avem nevoie pentru a lupta împotriva bolilor de sezon.

Previne cancerul

Betacianina, pigmentul care da culoarea inconfundabila acestei legume cu gust dulce-acrisor, are dovedite proprietati antioxidante. Asta înseamna ca protejeaza celulele si împiedica degenerarea lor. Are proprietati antitumorale dovedite!

Scade tensiunea

Sfecla-rosie contine mari cantitati de nitrati, substante care, odata transformate în nitriti, produc o vasodilatatie la nivelul arterelor, scazand în felul acesta tensiunea arteriala. 

 

Trateaza anemia

Este foarte bogata în fier, mineral de care organismul are nevoie pentru producerea de hemoglobina. Nu doar cei care sufera de anemie se pot bucura de aceste proprietati, ci si femeile însarcinate, cele aflate la menopauza ori persoanele pe care ciclul menstrual le saracesc de o multime de minerale si vitamine esentiale.

Suc detoxifiant

Bea în fiecare zi cel putin un pahar de suc preparat din sfecla-rosie, morcov si mar! Are gust bun si detoxifica ficatul si intestinul gros.

Tratamente naturale pentru gripa

Odata cu venirea sezonului rece, suntem tot mai expusi riscului de a face gripa sau alte afectiuni ale tractului respirator. Ne putem intari insa sistemul imunitar si putem tine la distanta numeroase boli cu ajutorul unor remedii naturale.

Usturoiul

Usturoiul are proprietati antibacteriene si antifungice, el avand capacitatea de a tine la distanta numeroase afectiuni. Atunci cand este gatit, usturoiul isi pierde din putere, fiind indicat consumul de usturoi crud cand esti bolnav, scrie Fox News.

El poate fi tocat si combinat cu apa pentru a fi baut. Astfel, corpul tau va avea mult de castigat.

Uleiul din nuca de cocos

Cantitatea ridicata de acid lauric pe care el o contine face din acest tip de ulei un produs cu proprietati antimicrobiene. El ajuta la intarirea sistemului imunitar al organismului, putand sa tina la distanta bolile. Uleiul din nuca de cocos poate fi pus si in mancare, in ceai sau poate fi consumat simplu.

Uleiul din ficat de cod

Nivelul ridicat de acizi grasi omega-3 din acest produs ajuta la reducerea inflamatiei. In plus, vitaminele A si D din el intaresc sistemul imunitar. Atunci cand esti bolnav, uleiul fermentat obtinut din ficat de cod te ajuta mai mult daca este luat in cantitate mai mare.

Siropul de soc

Socul este folosit de mult timp in medicina traditionala ca leac impotriva simptomelor de gripa si raceala. Florile lui sunt bogate in antocianine si flavonoide cu proprietati antioxidante, acestea ajutand la reducerea inflamatiei. Atunci cand cumperi un asemenea produs, ai grija ca el sa nu contina aditivi sau arome naturale adaugate.

Busuiocul alina problemele de sanatate

Plantă apreciată mai ales în bucătărie, busuiocul şi-a dovedit utilitatea şi în alinarea unor probleme de sănătate. Crampele, balonarea, oboseala şi răceala sunt câteva dintre neplăcerile care îşi pot găsi vindecarea cu ajutorul remediilor din busuioc.
Aducător de noroc în tradiţia populară românească, busuiocul este valorificat de secole şi ca remediu natural.
Este un bun stimulent al digestiei, are acţiune antispasmodică, bactericidă, febrifugă (reduce febra), sedativă, carminativă (absoarbe gazele intestinale), diuretică şi stomahică (favorizează digestia).
Planta este şi o sursă excelentă de vitamina K, necesară pentru coagularea sângelui, şi care joacă un rol important în menţinerea ţesutului osos, prevenind osteoporoza.
Se poate folosi atât intern, cât şi extern, sub formă de infuzie, tinctură sau ca ulei esenţial.
Un compus valoros din plantă este uleiul esenţial, la care se adaugă numeroase principii active.
3 indicaţii ale uleiului esenţial de busuioc

1.    Dureri şi crampe musculare. Uleiul de busuioc creşte circulaţia sangvină, iar masajul cu acest remediu reduce crampele şi oboseala musculară. Se masează zona afectată cu 4 picături de ulei de busuioc diluat în 8 picături de ulei de măsline.
2.    Insomnie. Masajul tâmplelor cu ulei esenţial de busuioc ajută în perioadele de anxietate şi în insomnie. Se amestecă 5 picături din acest ulei cu 7 picături de ulei de portocale dulci şi cu 2 linguri de ulei de măsline.
3.    Dureri de cap. Se adaugă în apa de baie 5 picături de ulei esenţial de busuioc, care se dizolvă într-o lingură de ulei de migdale dulci.

Alimente care ne feresc de cancer

Nutritia joaca un rol important in preventia bolilor, iar alimentele pe care le consumati mai rar pot fi deosebit de valoroase. Migdalele, de exemplu, previn bolile inimii, iar smochinele sunt eficiente in digestie.

1 Migdalele - imbunatatesc memoria

Persoanele care consuma migdale au un nivel mai ridicat de colecistochinina, un hormon care grabeste senzatia de satietate, arata un studiu publicat in „Jurnalul American de Nutritie Clinica“. Alte cercetari au aratat ca aceste fructe contribuie la imbunatatirea memoriei, feresc de boli precum Alzheimerul si afectiunile cardiovasculare. Specialistii spun ca au efectul unor statine (molecule care micsoreaza nivelul colesterolului).

2 Sparanghelul – creste actiunea insulinei

Acest aliment contine inulina, un carbohidrat care nu este digerat, dar care poate furniza bacterii benefice intestinului gros. Mai mult, asparagina, o substanta gasita in sparanghel, ajuta corpul sa transpire. Un studiu publicat in „Jurnalul Britanic de Medicina“ a aratat ca extractul din sparanghel creste semnificativ actiunea insulinei, acel hormon care ajuta la reglarea nivelului de zahar din sange. O portie de sparanghel zilnic asigura necesarul de folati, adica de vitamina B. Folatii reduc nivelul de homocisteina, o substanta din sange, care, in cantitati mari, creste riscul aparitiei bolilor de inima.

3 Conopida – proprietati anticancerigene

Contine un compus numit indol-3- carinol (13C), care are proprietati anticancerigene. Oamenii de stiinta au descoperit, de asemenea, ca un alt compus chimic din conopida, numit sulforafan, este benefic pentru combaterea cancerului de plamani ori prostata. Cel putin asa s-a dovedit in studiile facute pe animale. De asemenea, artrita reumatoida poate fi combatuta cu ajutorul acestei legume. Nu in ultimul rand, biotina, o vitamina solubila din conopida, este eficienta in combaterea matretii. Consumata inainte de culcare, conopida poate calma ticuri nervoase, precum scrasnitul din dinti, in timpul somnului.

4 Ouale – risc scazut de boli de ochi

Potrivit unui studiu recent, oamenii care se hranesc cu alimente bogate in substante precum luteina si zeaxantina au un risc cu 20% mai scazut de a dezvolta cataracta si cu 40% degenerescenta maculara, o boala a ochilor care afecteaza retina. Ouale sunt surse bune pentru aceste chimicale. Cei care consuma un ou fiert tare la micul dejun vor asimila mai putine calorii in restul zilei, deoarece ouale sunt extrem de hranitoare, aspect obervat intr-un studiu publicat in „Jurnalul Amercian de Nutritie“.

5 Smochinele – intarzie absorbtia zaharului in sange

Sunt bogate in fibre, care intarzie digestia si absorbtia zaharului in sange. Contin o substanta care ajuta la prevenirea bolilor de piele si a unor forme de limfoame.

6 Kiwi – bogat in fibre si nutrienti

Consumul de kiwi protejeaza ADN-ul celulelor, prevenind astfel cancerul. E bun si pentru protejarea ochilor de afectiuni, deoarece contine luteina si zeaxantina. Coaja acestui fruct este foarte bogata in nutrienti si fibre.

7 Cartofii – inhiba cresterea tumorilor

Contin un tip de proteine numite lectine. Acestea pot inhiba cresterea tumorilor. Pe langa asta, cartofii fac bine tenului. Va puteti curata fata cu felii sau cu suc de cartofi.

Legume care protejeaza organismul de cancer

Legumele şi fructele din cele 5 grupe de culori pot avea anumite proprietăţi, care luptă împotriva unor tipuri de cancer. Iată ce alimente trebuie să introduci neapărat în dieta ta zilnică
Alimente roşii
Te protejează de cancer pancreatic şi ovarian. Un studiu realizat pe 15.000 de femei arată că roşiile te protejează de cancer ovarian. Poţi reduce cu 50% riscul apariţiei acestei maladii, dacă vei consuma o jumătate de ceaşcă de suc de roşii de cel puţin patru ori pe săptămână. De asemenea, un alt studiu a demonstrat că o lycopenul conţinut de roşii, ardei roşii şi coacăze te protejează de cancer pancreatic, dacă sunt consumate o dată pe zi.
Alimente portocalii
Luptă cu cancerul de stomac şi cel ovarian. Beta-carotenul, responsabil de culoarea portocalie din cartofii dulci, dovleac, morvov şi dovlecel, are proprietăţi anticancerigene. S-a demonstrat că acidul cafeic, un compus organic care se regăseşte în morcovi, are proprietăţi de încetinire a dezvoltării cancerului de sân. Aşadar, consumă astfel de alimente de cel puţin trei ori pe săptămână.
Alimente galbene
Luptă cu cancerul esofagian şi de stomac. Citricele, precum grafa, lămâia sau papaya, sunt foarte bogate în vitamina C, un puternic antioxidant menit să te protejeze împotriva a numeroase tipuri de cancer, în special cel de gură, colon şi de stomac. Aceste alimente sunt bogate în flavonoide care inhibă celule canceroase şi detoxifiază organismul. Consumă aceste alimente de cel puţin două ori pe săptămână.
Alimente verzi
Luptă împotriva cancerului de plămâni, de sâni şi cel ovarian. Experţii arată legumele verzi, cum ar fi andivele, broccolli sau varza, conţin glucozinolaţi, nutrienţi alimentari care previn dezvoltarea celulelor canceroase. Aceste tipuri de alimente conţin de asemenea vitamina K, ce ajută la reducerea riscului de cancer pancreatic. Consumă alimente verzi cel puţin o dată pe zi.
Alimente colorate sau neutre
Luptă cu cancerul ovarian, de stomac şi de colon. În această categorie de alimente se regăsesc ciupercile, usturoiul sau ceapa. Alicina, conţinută de usturoi, este un puternic antioxidant şi are proprietăţi antimicrobiale, dacă este consumat în stare naturală. Polifenolul, regăsit în ceapă are proprietăţi anticancerigene.
Ciupercile sunt bogate în vitamina D care de asemenea reduce riscul de cancer ovarian. Consumă astfel de alimente de cel puţin două ori pe zi.

Capsunile lupta impotriva cancerului?

Căpșunile au o istorie de peste 2000 de ani. Atat fructele, cat și frunzele au fost folosite din cele mai vechi timpuri în scopuri terapeutice.
Specialiștii spun că aceste fructe aromate sunt secretul longevității, deoarece abundă în antioxidanți care previn apariția bolilor asociate cu riscul crescut de deces. Căpșunile au proprietăți anticancerigene, anti-neurodegenerative și antiinflamatorii.
Scad colesterolul răuCele mai importante substanțe nutritive, cu rol antiinflamator, prezente în căpșuni sunt: antocianinele, flavonoizii și resveratrolul. Aceste substanțe protejează inima și reduc stresul oxidativ, împiedicand distrugerea vaselor de sange.
In plus, căpșunile sunt o sursă bună de vitamina C, fitonutrienți și mangan, mineral antioxidant important care luptă împotriva radicalilor liberi, prevenind afectarea celulară.
Nu în ultimul rand, căpșunile reduc nivelul colesterolului rau din sange și diminuează activitatea de conversie a agiotensinei, o enzimă a cărei hiperactivitate crește riscul de hipertensiune arterială.
Echilibrează valorile zahărului din sangeUn alt beneficiu al căpșunilor descoperit de către cercetători se referă la menținerea în limite normale a nivelului de zahăr în sange.
Acest efect benefic al căpșunilor se datorează polifenolilor care inhibă activitatea enzimei numită alfla-amilază responsabilă de descompunerea amilozei din amidon în zaharuri simple.
Astfel, dacă acțiunea acestei enzime este redusă, se eliberează mai puține zaharuri simple în sange si se reduce, implicit, riscul de apariție a diabetului zaharat de tip 2.
Luptă împotriva canceruluiPrintre factorii principali care stau la baza apariției cancerului se numără stresul oxidativ, inflamația cronică și excesivă și lipsa de antioxidanți din organism.
Insă, printr-un consum regulat de căpșuni toti acești factori sunt diminuați, reducandu-se astfel riscul de apariție a cancerului.
Fitonutrienții din compoziția căpșunilor luptă  în mod eficient împotriva cancerului prin diminuarea activității enzimelor răspunzătoare de producerea inflamației.

Resveratrolul are proprietati anti-imbatranire

Vinul rosu contine o substanta chimica numita resveratrol, care are proprietati anti-imbatranire. Desi unii specialisti afirmau contrariul, resveratrolul aduce multe beneficii corpului nostru.

O noua cercetare in domeniu arata ca celulele noastre folosesc resveratrolul in forma lui activa, dupa ce el este convertit de corpul uman.

Acest compus gasit in vin are proprietati anti-imbatranire. El poate activa o anumita cale chimica in celule, aceasta fiind legata de un proces de imbatranire mai lent.

Alte studii arata ca resveratrolul aduce beneficii sistemului nostru cardiovascular si ajuta organismul sa lupte impotriva cancerului. Conform unui studiu aparut in revista "Cell Metabolism" in 2012, suplimentele cu resveratrol luate de oameni nu i-a ajutat deloc.

El se transforma in corp in sulfat de resveratrol, insa cercetatorii au aratat ca acesta poate fi transformat inapoi in resveratrol, in cazurile de tumori maligne ale intestinelor.

Problema pusa de acest compus este ca el e metabolizat foarte repede in corp, ceea ce a determinat o anumita reticenta atunci cand a fost cazul unor teste clinice.

Companiile farmaceutice incearca sa creeze forme de resveratrol care nu pot fi modificate in sulfat de resveratrol si sa obtina toate beneficiile pe care el le ofera.