În Brazilia, de exemplu, este folosită ca leac pentru diabetici; în Cuba, urzica este recomandată în caz de insuficienţă renală, de răni sau de arsuri; în Mexic, planta pişcătoare tratează afecţiuni ale pielii şi febra; în Peru, aceasta şi-a câştigat reputaţia de calmant pentru astm, pentru ulcer, pentru dureri musculare şi artritice; în schimb, în Venezuela, terapeuţii tratează cu urzică bolile venerice, afecţiunile febrile şi rănile deschise.
În ţara noastră, urzica se foloseşte în tratamentul a peste 80 de boli."
.
Scade glicemia
În lume, diabetul face tot mai multe victime. Datorită terapiei cu urzici, bolnavii de diabet pot duce o viaţă normală. Nivelul crescut al glucozei în sânge se datorează incapacităţii pancreasului de a secreta suficientă insulină, substanţă necesară metabolismului grăsimilor, carbohidraţilor şi a proteinelor. Creşterea glicemiei peste valorile normale (nivelul normal al glucozei trebuie să fie de 80-120 mg/ 100 ml de sânge) contribuie la apariţia diabetului.
O cură de trei luni, cu suc proaspăt de urzici (câte două linguri administrate dimineaţa, înainte de micul dejun), contribuie la scăderea glicemiei, aşa cum arată studiile repetate pe această temă.
Leac pentru afecţiunile cardiace
Specialiştii au demonstrat că urzica este un leac dovedit în combaterea hipertensiunii arteriale şi a tahicardiilor. În aceste caz, se recomandă infuzia şi tinctura de urzică. Infuzia se prepară dintr-o linguriţă cu vârf de urzică uscată care se opăreşte cu 250 ml de apă clocotită, iar după două minute se strecoară. Se consumă câte trei căni de infuzie de urzici pe zi, timp de o lună. După o pauză de o săptămână, cura se poate repeta.
Urzica, un hemostatic renumit
Mai mult, planta este şi un bun hemostatic şi poate să oprească sângerările nazale şi gingivale (se bea câte o lingură de tinctură diluată în puţină apă plată sau în ceai de tei, de trei-patru ori pe zi.)
Este un bun depurativ
Preparatele din urzică (infuzia, decoctul, tinctura şi maceratul) ajută la eliminarea abundentă a acidului uric din ţesuturi. Datorită acţiunii diuretice, decoctul de urzici este indicat în tratamentul unor afecţiuni frecvente: reumatismul, guta şi litiaza renală.
Distruge viermii intestinali
Decoctul de urzică distruge viermii intestinali. Se consumă câte două căni de decoct pe zi, timp de 10 zile. Pentru copii, terapia se repetă periodic, la un interval de două luni.
Stimulează metabolismul
Urzica stimulează metabolismul, secreţia bilei, secreţia pancreatică şi intestinală (se recomandă decoctul din frunze; zilnic se bea câte o cană un interval de 21 de zile pe lună.
Este tonic capilar
În paralel cu consumul decoctului, de recomandă şi frecţiile cu tinctură, un renumit tonic capilar care combate şi mătreaţa. (Se fac frecţii cu o lingură de tinctură diluată în 100 ml de apă sau se clăteşte părul cu decoct, după spălarea acestuia, măcar de două ori pe săptămână).
Combate multiplicarea bacteriilor
Urzica acţionează împotriva bacteriilor, stopând multiplicarea lor. În bronşite şi astm, urzica fluidifică secreţiile bronşice şi favorizează expectoraţia (în acest caz se recomandă tinctura, câte două linguri pe zi, diluate în apă plată).
În terapii se folosesc frunzele tinere
Deoarece urzicile conţin şi o toxină urticantă, care înţeapă, de la urzici se folosesc doar frunzele tinere.
Planta matură, care înţeapă, combate circulaţia periferică deficitară şi nevralgia sciatică (prin urzicarea zonelor afectate de boală).
Beneficii în pleurezie
Sucul de urzică amestecat cu miere (în părţi egale) tratează pleurezia şi bolile de plămâni. Totodată, planta este un puternic diuretic atunci când se foloseşte sub formă de macerat ( se macerează un pumn de urzici în 500 ml de vin dulce).
Reţetele săptămânii
Decoctul de urzică
Cum se prepară, cum se administrează
Decoctul se prepară din două linguri de frunze de urzică mărunţite care se fierb, timp de cinci minute, la foc mic, în 300 ml de apă. Zilnic se consumă câte o cană, timp de două săptămâni. În schimb, decoctul preparat din rădăcină de urzică (în locul frunzelor se folosesc două linguri de rădăcină) este indicat în tratamentul constipaţiei şi se bea zilnic câte o cană, un interval de 14-18 zile pe lună.
Pastă din seminţe, remediu pentru tusea rebelă
Pentru calmarea colicilor, dar şi a tusei rebele, pasta preparată din seminţe de urzică amestecată cu miere şi apă ( în cantităţi egale)s-a dovedit un remediu excelent pentru colici şi pentru tusea rebelă.
Urzica-moartă tratează bolile genitale
Urzica moartă se înrudeşte cu populara verdeaţă, cunoscută cu numele de urzica vie. În scop terapeutic, de la urzica moartă se folosesc doar florile, care au efecte depurative, emoliente, astringente, antidiareice şi sedative.
„ Urzica-moartă conţine mucilagii, flavonoizi, ulei volatil, săruri de potasiu şi este un excelent depurativ. Mai mult, specialiştii susţin că o cură cu ceaiuri de urzică-moartă este un remediu excelent indicat în tulburări gastro-intestinale, în afecţiuni repiratorii (bronşită) şi ale aparatului urinar. În acelaşi timp, bolnavii de prostată pot conta pe eficienţa tratamentului cu această plantă. De asemenea, urzica-moartă tratează problemele genitale (leucoreea şi dismenoreea)", precizează Eugen Giurgiu, doctor în biochimie cu competenţe în fitoterapie şi nutriţie.
Reţetele săptămânii
Cum se prepară, cum se administrează
Infuzia: Se prepară dintr-o linguriţă de plantă (flori şi frunze) care se infuzează într-o cană cu apă clocotită, timp de zece minute. Ca depurativ, se recomandă un consum zilnic de câte trei căni de infuzie, un interval de 18 zile.
Tinctura: Zece linguri de flori de urzică-moartă se macerează în 500 ml de ţuică timp de două săptămâni, după care se filtrează şi se păstrează în sticluţe mici, închise la culoare. Pentru afecţiunile respiratorii, digestive sau pentru afecţiunile genitale se administrează câte zece picături pe zi, diluate în puţin ceai. Cura trebuie urmată cel puţin două săptămâni.
