Exista trecut, prezent si viitor?

Timpul este un concept fundamental al fizicii și al filosofiei, cu care se măsoară durata evenimentelor. În percepția clasică, timpul este înțeles eronat pentru că este reprezentat sub forma unei axe, pe care sunt așezate în ordine trecutul, prezentul și viitorul.

Atât fizicienii, cât și filosofii contestă cu vehemență această perspectivă. Argumentele sunt multiple și conferă omului cheia spre înțelegerea deplină a relației de bază din Universul în care trăiește, raportul spațiu-timp.

Einstein ți-a dat seama că spațiul fără timp nu ar putea exista și că acest raport trebuie privit precum un tot raportat la un spațiu vectorial în patru dimensiuni. Spațiul și timpul se îmbină în așa fel încât cele trei componente ale percepției umane, trecutul, prezentul și viitorul, există simultan. Einstein susținea că “distincția între trecut, prezent și viitor este o iluzie a percepției umane”.

Arthur Schopenhauer, de asemenea, era adeptul ideii că timpul nu există propriu-zis și că se resfrânge asupra omului precum o iluzie. Desigur, această percepție eronată este extrem de convingătoare și cu greu cineva poate accepta o altă teorie asupra timpului. Ea ne-a fost impregnată încă din copilărie și pentru că fluxul vieții este unul alert, nu prea mai avem timp să înțelegem ceea ce reprezintă timpul cu adevărat.

Cu secole în urmă, unul dintre cei mai influenți gânditori ai omenirii, Sf. Augustin de Hippo, a fost pasionat de deslușirea misterului timpului. El se întreba: “Cum este posibil ca trecutul să nu fie în cazul în care a fost, iar viitorul să existe în cazul în care nu a existat?”. În viziunea sa, prezentul nu are cum să fie continuu pentru că se lovește de trecut, dar și de viitor, iar dacă ar fi continuu atunci timpul s-ar transforma în veșnicie.

Percepția asupra timpului nu s-a schimbat niciodată. El a fost întotdeauna eronat înțeles, dar de ce? Paul Davies, profesor de filosofie din cadrul Universității Adelaide , Australia, susține că o astfel de împărțire face viața mai ușor de înțeles, chiar dacă este o altă iluzie cu care se hrănește creierul.

Adevărul despre timp

Fizica cuantică este cea care poate să ofere o explicație validă cu privire la ceea ce înțelegem prin timp. De asemenea, straniu sau nu, acest adevăr a mai fost deținut și de civilizațiile antice. Timpul nu este o linie sau o axă pe care sunt așezate trecutul, prezentul și viitorul, ci mai degrabă o spirală pe care se întâlnesc simultan cele 3 atribute. Trecutul întotdeauna continuă să existe și influenţează decisiv prezentul și viitorul, dar și viitorul influențează prezentul și trecutul, iar la rândul lui prezentul le poate influența pe celelalte două.

Pe această spirală evenimentele anterioare le pot suprapune pe cele viitoare, dar și inversul este valabil. În acest sens, timpul este o iluzie pe care o trăim în fiecare zi, pentru că indiferent de ceea ce se petrece, trecutul rămâne sub formă de prezent în Univers, la fel și prezentul, dar și viitorul. Aceste 3 componente se pot întâlni simultan sau independent.

Și dacă trecutul nu se termină niciodată, atunci cum putem să ne gândim că moartea există cu adevărat?

Lady Gaga vrea sa cante in spatiu

Credeai ca Lady Gaga nu are cu ce sa te mai uimeasca dupa aparitia nud din urma cu o saptamana? Ei bine, Mother Monster le-a pregatit fanilor sai o noua surpriza de proportii.
Lady Gaga este o artista completa... excentrica, dar completa si talentata! Vedeta pune muzica mai presus de orice, actul artistic fiind extrem de important pentru ea.

Gaga este celebra pentru toate schimbarile de stil pe care le-a abordat de-a lungul carierei sale, dar si pentru show-urile incendiare si aparte pe care le pregateste minutios pentru fanii din intreaga lume.

Daca credeai ca nu mai are cu ce sa te uimeasca, preferata ta are o noua veste pentru tine: in anul 2015, artista se pregateste sa concerteze in spatiu. Da, ai citit bine! Lady Gaga se pregateste intens pentru cea mai tare experienta de pana acum.

Conform publicatiei US Weekly, artista a fost invitata sa cante in cadrul festivalului "Zero G Colony" 2015, din Mexic. Gaga va interpreta o piesa de la bordul navetei spatiale Virgin Galactic in cea de-a treia zi a festivalului muzical high-tech, la asfintit.

O astfel de reprezetnatie impune si o pregatire riguroasa in prealabil, iar Lady Gaga pare dispusa sa faca orice pentru ca totul sa fie un succes absolut.

O sursa din anturajul vedetei a dezvaluit ca Gaga se va antrena intens pentru marele eveniment, pregatirile urmand sa inceapa cu o luna inaintea momentului culminant. Artista trebuie sa se asigura ca vocea sa va rezista la schimbarile de presiune atmosferica ce vor avea loc odata cu decolarea de la sol a navetei spatiale.

Existenta universurilor paralele

Mai multi fizicieni sustin ca au o prima dovada concreta a unei controversate ipoteze privind existenta universurilor paralele.

Telescopul spatial Planck a cartografiat radiatia Universului, care dateaza de la Bing Bang, adica din urma cu 13,8 miliarde de ani.

Aceasta radiatie este reprezentata de microunde cosmice si este inca detectabila.

Oamenii de stiiinta care au analizat datele obtinute pe Planck au fost pusi in fata unui fenomen aparent imposibil de explicat prin fizica actuala: harta arata ca radiatia nu este distribuita uniform, fiind mai concentrata in sud si avand chiar si un “punct rece”.

Laura Mersini-Houghton, fizician la Universitatea North Carolina din Chapel Hill si Richard Holman,profesor la Universitatea Carnegie Mellon, au anticipat inca din 2005 ca exista aceasta anomalie a radiatiei cosmice.

Ei au si o explicatie: fluctuatiile sunt produse de atractia gravitationala a unor universuri paralele.

Acum, sustin ei, datele obtinute de Planck demonstreaza ca teoria lor a fost corecta.

Asta ar insemna ca exista nu un singur Univers, ci o infinitate de multiversuri, in afara celui in care traim noi.

Unii fizicieni raman inca sceptici, insa aceasta descoperire ar putea fi un pas inainte si ar putea duce la o schimbare a modului in care savantii gandesc legile fizicii.

Agentia Spatiala Europeana, care detine telescopul, declara: “Datota preciziei atat de inalte a hartei facute de Planck, am putut observa detalii ciudate, inexplicabile, care ar putea avea nevoie de o noua abordare a fizicii pentru a putea fi intelese”.

Printre oamenii de stiinta care sustin noua ipoteza se numara profesorul Malcolm Perry de la Cambridge si George Efstahiou.

Acesta din urma a declarat pentru Sunday Times: “Aceste idei suna acum ciudat, asa cum suna si teoria Big Bang, in urma cu 3 generatii. Dar acum avem dovezi si ne-a schimbat modul in care gandim Universul”.

Sosirea unei comete pe pamant?

In cultura populara, prezenta unei comete pe cer era un semn rau, aducand intotdeauna o catastrofa luand forma unei ciume, secete, revolutii, razboi sau inundatii.
Lasand in urma superstitiile prafuite astazi sosirea unei comete marcheaza un eveniment astronomic extrem de rar, cum ar fi cel de anul acesta si anume "alunecarea" pe panza opaca a cerului a doua comete C/2011 L4 si C/2012 S1.

Cometele sunt corpuri ceresti mici, de aparenta nebuloasa, care se rotesc in jurul unui Soare. De obicei este vorba despre Soarele Sistemului nostru Solar.

Chiar daca multe trec prin zonele marginale ale Sistemului Solar, unele dintre ele, uneori, ajung si in apropierea astrului, unde capetele lor luminoase si cozile lungi stralucitoare constituie o imagine spectaculoasa.

Corpuri mici, asemanatoare asteroizilor, formate din compusi organici si gaz inghetat, cand ajung in apropierea Soarelui, caldura face gheata sa se vaporizeze.

Datorita presiunii exercitate de vantul solar vaporul se transforma intr-o coada uriasa formata din particule de praf care dau culoarea alb-galbuie si gaze care nuanteaza cu verde sau albastru.

Cometele stralucitoare apar o data la cativa ani, prin asta se si explica raritatea acestui eveniment, facand din 2013 un an atat de special.



Cometa C/2011 L4 supranumita Pan-STARS dupa porecla programului care a descoperit-o va fi vizibila de la sfarsitul lui februarie, iar incepand cu 10-12 martie va putea fi vizibila in conditii mai bune. Astronomii spera ca stralucirea cozii acesteia va fi mai puternica decat cea a Lunii.

Cometa C/2012 S1 a fost descoperita pe 21 septembrie 2012 de catre doi astronomi rusi, Vitali Nevski si Atryom Novichonok, aducandu-i numele "Cometa Nevski-Novichonok".

Aceasta cometa isi va face aparitia in prima saptamana a lunii noiembrie, trecand foarte aproape de suprafata Soarelui, mult mai aproape decat Mercur.

Găurile negre create cu acceleratoare de particule

Oamenii de ştiinţă anunţă că pentru a crea găuri negre în laborator folosind acceleratoare de particule este nevoie de mult mai puţină energie decât se credea până acum.
Dacă cercetătorii vor reuşi să creeze găuri negre cu asemenea energii pe Pământ, această realizare ar putea permite demonstrarea existenţei altor dimensiuni ale universului, au subliniat fizicienii.
Experţii dau asigurări că aceste găuri negre nu ar reprezenta o ameninţare pentru Pământ.
Găurile negre deţin câmpuri gravitaţionale atât de puternice încât nimic nu le poate scăpa, nici măcar lumina. Găurile se formează în mod normal atunci când rămăşiţele unei stele moarte se prăbuşesc sub forţa propriei gravitaţii, strângându-şi masa laolaltă.
Mai multe teorii despre univers sugerează existenţa altor dimensiuni ale realităţii, fiecare dintre acestea pliate în dimensiuni cuprinse între cea a unui proton şi o fracţiune de milimetru. La distanţe comparabile cu dimensiunile acestor dimensiuni suplimentare, modelele teoretice sugerează că gravitaţia devine mult mai puternică decât este în mod normal. Din acest motiv, acceleratoarele de particule ar putea concentra suficientă energie pentru a genera găuri negre.
Când cel mai puternic accelerator de particule din lume, Large Hadron Collider (LHC), a devenit activ, mulţi cercetători s-au întrebat dacă acesta va deveni o „fabrică de găuri negre”, generând câte o gaură neagră pe secundă. În interiorul acestui accelerator, particulele călătoresc la viteze înalte de-a lungul tunelului circular ce are o circumferinţă de 27 de kilometri înainte de a se ciocni pentru a crea energii explozive. La nivelul maxim de activitate, fiecare particulă emisă de collider are la fel de multă energie ca un tren de 400 de tone ce călătoreşte cu o viteză de 195 de kilometri pe oră.
Până acum, cercetătorii nu au detectat găuri negre la LHC. Cu toate acestea, specialiştii continuă să se arate interesaţi de această posibilitate. Acum, folosind supercomputere, cercetătorii care au simulat coliziuni între particule ce călătoresc cu viteza luminii au arătat că găurile negre se pot forma la energii mai mici decât se credea până acum.
Această descoperire porneşte de la teoria relativităţii ce a fost enunţată de Einstein. Prin celebra sa ecuaţie E=mc², Einstein a dezvăluit că există o legătură între masă şi energie. Astfel, cu cât energia unei particule este mai mare – de exemplu, cu cât este accelerată mai mult în LHC – cu atât masa sa devine mai mare.
Apoi, teoria lui Einstein explică faptul că masa curbează spaţiu-timpul, generând fenomenul cunoscut sub numele de „gravitaţie”. Pe măsură ce particulele călătoresc de-a lungul acceleratoarelor de particule, ele curbează spaţiu-timpul şi pot concentra energia într-un mod similar în care o lentilă concentrează lumina.
Atunci când două particule se ciocnesc, fiecare dintre ele poate concentra energia celeilalte. Dacă oamenii de ştiinţă folosesc modele teoretice bazate pe relativitatea clasică, ce exclud posibilitatea unor dimensiuni suplimentare, „ne putem aştepta la formarea unor găuri negre la o treime din energia considerată necesară până acum”, a explicat Frans Pretorius, fizician teoretic la Universitatea Princeton.
Cu toate acestea, fizica sugerează că ar fi nevoie de un quadrillion (un milion de miliarde) mai multă energie pentru a forma o gaură neagră microscopică decât este capabil în acest moment LHC, astfel că şi o treime din această cantitate este dincolo de abilităţile umane. Scenariile bazate pe extra dimensiuni ar permite formarea găurilor negre la energii mai scăzute, „dar nu fac previziuni concrete referitoare la care ar putea fi acestea”, spune Pretorius.
Pe cât de înfricoşătoare sună găurile negre, dacă acceleratoarele de particule de pe Terra le pot genera, aceste entităţi infinitezimale nu reprezintă un risc pentru planetă.
„Un mit foarte răspândit este acela conform căruia găurile negre ce s-ar forma la LHC ar putea înghiţi Pământul”, spune Pretorius. „Dacă putem folosi termenul «sigur» în ştiinţă, atunci putem spune că suntem siguri că acest lucru este imposibil”, a declarat cercetătorul.
În primul rând, fizicianul Stephen Hawking a calculat că toate găurile negre ar trebui să piardă masă cu timpul, eliberând ceea ce este cunoscut sub numele de „radiaţie Hawking”. Găurile negre de mici dimensiuni devin mai mici prin acest tip de „evaporare” mai repede decât se dezvoltă prin „înghiţirea” materiei, astfel că ar dispărea într-o fracţiune de secundă.
Chiar dacă presupunem că Hawking se înşală şi găurile negre sunt, de fapt, mai stabile, aceste găuri negre de mici dimensiuni nu ar reprezenta un pericol. Pentru că găurile negre microscopice ar fi create în interiorul unui accelerator de particule, ele ar fi nevoite să menţină suficientă viteză pentru a scăpa de gravitaţia Terrei. De asemenea, dacă s-ar reuşi crearea acestor găuri negre, fiecare dintre ele ar fi atât de mici încât ar avea nevoie de o perioadă de timp mai mare decât vârsta actuală a Universului pentru a consuma un miligram de materie terestră.
„Aceste găuri negre ar fi prea mici pentru a consuma vreo cantitate semnificativă de materie”, a explicat Pretorius. Cercetătorul a publicat acest studiu alături de colegul său William East în jurnalul ştiinţific Physical Review Letters.