Cum arata virtual acceleratorul de particule

Google şi-a trimis camerele de luat vederi în interiorul enormelor instalaţii ale Large Hadron Collider (LHC), acceleratorul de particule din cel mai mare laborator de fizică a particulelor din lume, construit de European Organization for Nuclear Research (CERN) la graniţa franco-elveţiană, în apropiere de Geneva.
Timp de 2 săptămâni, în 2011, camerele speciale ale Google au luat mii de imagini ale ameţitoarelor instalaţii, de dimensiuni uriaşe, în care se desfăşoară teste precum cele care au dus, recent, la descoperirea mult-mediatizatului boson Higgs.
LHC cuprinde mai multe instalaţii separate, detectoare sau "experimente" (cum le numesc cercetătorii), în fiecare desfăşurându-se anumite tipuri de testări. Rezultatele acestor teste, desfăşurate în acceleratoarele de particule extrem de performante, îi ajută pe oamenii de ştiinţă să răspundă la întrebări fundamentale privind natura materiei şi formarea Universului. În luna februarie a acestui an, LHC a fost închis pentru a fi supus unor lucrări de modernizare care vor mări putere detectoarelor. În 2015, când LHC va fi redeschis, oamenii de ştiinţă vor întreprinde lucrări de studiere a supersimetriei, materiei negre şi energiei negre.
Folosind camere de luat vederi instalate pe mici vehicule cu roţi, au fost captate imagini panoramice a 4 dintre experimente - ALICE, ATLAS, CMS şi LHCb – precum şi a 1200 de metri din tunelul LHC. (Întreg tunelul circular are o lungime de 27 km.)
Proiectul este încă în desfăşurare, alte imagini urmând să se adauge celor ce pot fi deja vizionate pe site-ul CERN.

Cum se vede planeta verde din satelit

Oamenii de ştiinţă au publicat noi imagini realizate din satelit în care au surprins zonele înverzite de pe Terra.
Folosind senzorul VIIRS al satelitului NASA/NOAA Suomi NPP, experţii au colectat informaţii în perioada aprilie 2012 - aprilie 2013, în scopul de a crea un nou index al vegetaţiei prin care să identifice cât din energia soarelui este absorbită de viaţa de pe pământ şi cât din ea este reflectată înapoi în spaţiu.
Imaginile (care, de fapt, formează o hartă interactivă ce poate fi accesată aici) rezultate arată zonele de pe planetă unde vegetaţia este luxuriantă, dar şi suprafeţele sterpe, inclusiv deşerturi, vârfuri înzăpezite şi arii urbane.

Folosind tehnici de imagistică cu infraroşu, satelitul NOAA este capabil să facă deosebirea între vegetaţie, roci şi alte elemente mai bine ca alţi sateliţi. Acest lucru le permite oamenilor de ştiinţă să îmbunătăţească acurateţea modelelor meteorologice şi să înţeleagă schimbările produse la nivelul vegetaţiei în funcţie de sezon.

Aceste mici schimbări au potenţialul de a ajuta la detectarea nivelurilor de lemne care ar putea provoca incendii în păduri, dar şi la informarea cu privire la eventualele secete şi chiar epidemii de malarie.