Planta este legumicola, are frunze mari, dintate si tulpina ingrosata, sfenoidala, comestibila, desi deseori este confundata ca fiind radacina, gulia creste de fapt la suprafata.
In fitoterapie sunt utilizate tulpina ingrosata si frunzele.
Compozitie
Principalii compusi care se regasesc in gulie sunt: vitamine A,B1, B2, B3, B6, B9, C, saruri minerale si oligoelemente de calciu, potasiu, magneziu, zinc, mangan, fibre , celuloza, zaharuri.
Actiune
Principalele proprietati ale gulei sunt: revitalizant, diuretic, dizolvant uric, antiscorbutic, racoritor, pectoral si emolient.
Indicatii terapeutice
Consumul de gulii este recomandat in curele de slabire, in diabet zaharat, HTA, previne cancerul, in colitele de putrefactie, in bronsite, infectii virale, tuse sau angine, laringite sau alte forme de catar ale cailor respiratorii.
Sub forma de decoct de frunza si gulie sau sirop de gulie este utilzat in afectiunile pulmonare, angina, bronsite, cistite, enterite, guta, guturai, obezitate, oboseala generala, tuse.
Gulia consumata proaspata sau gargara cu apa in care a fost fiarta ajuta la tratarea abceselor, acneei, degeraturilor, eczemelor, furunculelor.
Este utilizata ca atare, in salate de cruditati, sau in diferite produse culinare.
Precautii si contraindicatii
Guliile nu sunt recomandate in caz de litiaza biliara sau renala. Aceeasi contraindicatie este valabila pentru cei cu afectiuni tiroidiene.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu